La Italieni. Brunch concept

Cat de receptivi suntem la nou si dispusi sa asimilam concepte? Judecand dupa lunga izolare de Europa gurmanda, cultura gastronomica romaneasca ar trebui sa zbarnaie acum de „new entries”.
In realitate, portia de libertate pe care romanul si-a luat-o intr-un decembrie tine si de foame, si de „lasa-ma sa te las”. In numele aceleiasi libertati s-au importat artefacte si toane culinare pentru naivi si snobi. Dar in cate camine se vorbeste azi despre Vatel ori despre arta culinara? Aproape nicaieri. Iar cei care vorbesc nu merg la restaurant.

BRUNCH. Cu acest „brunch” am, de fapt, o socoteala personala. Ma trezisem intr-o zi mai tarziu ca de obicei. Trecuse ora micului-dejun, iar lunch-ul era prea departe. Ce-ar fi sa iau un brunch, mi-am zis, si asa am ajuns „La Italieni”. Restaurantul promitea meniuri de brunch, acea formula hibrida de superbreakfast si lunch. Ca toate localurile italiene din Bucuresti, si acesta are un nu-stiu-ce familial. O soba alb-albastra cu motive primavaratice troneaza la intrare, putand fi declarata piesa de rezistenta a designului interior, altminteri reusit. Patronul, un „italiano vero”, ne trimite meniul si un ospatar precipitat care ne ia comanda: „tagliatelle” – specialitatea (si alegerea) bucatarului – si „tiramisu”. Cafeaua e din partea casei. Acesta e, de fapt, un meniu fix, din categoria brunch-ului. („Brunch? Nu prea stiu ce inseamna. Vedeti ca scrie in pliant!”, m-a „lamurit” ospatarul…). La americani, conceptul de brunch e mai mult o stare de spirit, care le permite sa se poata bucura de o masa hranitoare cu mancaruri dulci (asimilate placerilor de dimineata) si sarate – destul de hranitoare. Daca la New York brunch inseamna, de regula, bauturi calde, suc de fructe, tartine, oua fierte cu sunca, prajituri, in Europa, fiecare bucatarie nationala a mai adaugat ceva.

PENNE. Cu siguranta ca italienii au adaugat pastele. „Penne con pomodori e basilico” (paste cu sos de rosii si busuioc) am primit si eu, „La Italieni”. In loc de tagliatelle, cu care ma imbiasera la inceput!!! Asa mi-a trimis vorba bucatarul: c-ar fi mai bune pennele… Dar nu erau mai bune. Si nici macar nu erau bine fierte! „Al dente”, ar fi vrut el sa fie…. Am muscat insa din ele ca dintr-un praz, iar acel „tiramisu” parfumat cu fructe de padure care a urmat a dres cu mare greu busuiocul din penne, astfel incat etapa zilei numita brunch sa nu devina un esec. Acum stau si ma-ntreb: chiar a fost, „La Italieni”, un brunch adevarat? Am realizat eu un echilibru si o diversitate nutritionala? M-am desfatat cu noi acorduri culinare? Cert e ca nu m-a cuprins starea de spirit a americanului, caruia, sa recunoastem, putin ii pasa de concepte. Oricum, n-ar fi rau ca data viitoare sa incerc si un brunch „home made” (facut acasa)!… Pe curand si sa auzim de dulce!

De gustibus

INSALATA SAPORITA.
Cu adevarat gustoasa (saporita) aceasta salata italiana din legume fragede! Salata verde, inele de ceapa, cozi crocante de telina, morcov ras, fasii de ardei, capere, ansoa si branza gorgonzola, stropite cu ulei de masline si otet balsamic. Si multa pofta!…

Notele lui Max (din *****)

Mancare ** Servire ** Ambianta *** Pret ***

(martie 2006)